Artrita reumatoida juvenila a gleznei. Meniu de navigare


tratamentul comun autostrada kashirskoe

Artrita reumatoidă juvenilă se referă la copii cu vârsta sub 16 ani care prezintă artrită persistentă la una sau la mai multe articulaţii, pentru cel puţin 6 săptămâni şi la care bolile inflamatorii acute, infecţioase şi neoplazice au fost eliminate. Artrita reumatoidă juvenilă este cel mai comun tip de artrită cu durere cronică care afectează una sau mai multe articulaţii ale corpului.

Durerea persistentă din artrita reumatoidă juvenilă ocupă un loc deosebit în patologia copilului şi adolescentului. Efectele cumulative ale durerii cronice reumatismale din artrita activă cresc riscul distrucţiilor articulare şi limitărilor funcţionale la adult. Un procent mare din pacienţii cu durere reumatismală prezintă asociat diformităţilor şi distrucţiilor articulare, tulburări de creştere localizate sau generalizate, retard în dezvoltarea staturo-ponderală şi maturarea sexuală, osteoporoză, infecţii recurente şi reacţii adverse la tratamentul medicamentos, care vor duce ulterior, la agravarea stării de sănătate sau dificultăţi în viaţa de zi cu zi.

Tendoanele si ligamentele care adapostesc articulatia slabesc si se intend si, treptat, articulatia isi pierde forma si alinierea. Factori de risc pentru artrita reumatoida Sexul - femeile sunt mai predispuse decat barbatii sa dezvolte artrita reumatoida; Varsta — boala poate aparea la orice varsta, dar cel mai frecvent incepe intre varsta de 40 si 60 de ani; Factorul ereditar - daca un membru al familiei dumneavoastra are artrita reumatoida, este posibil sa aveti un risc crescut de a dezvolta boala. Fumatul — acest obicei nesanatos creste riscul de aparitie a artritei reumatoide, in special daca aveti o predispozitie genetica pentru dezvoltarea bolii.

Conform statisticilor, la nivel mondial un caz la  1. În funcție de subtipul de boală, sunt afectați prioritar băieții entezita în raport cu artrita sau fetele oligoartrita, unele forme poliarticulare sau ambele categorii în subtipul sistemic.

Care sunt subtipurile de artrită reumatoidă juvenilă?

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

Care sunt cauzele artritei juvenile idiopatice? Etiologia artritei juvenile idiopatice, în sensul determinării agentului cauzal al inflamaţiei articulare cu durere cronică şi manifestări sistemice este încă necunoscută. Ca şi în cazul altor boli cronice reumatismale sau non-reumatismale, etiologia este probabil multifactorială, situaţie în care factorii de mediu interacţionează cu un teren genetic predispozant.

Aşadar, la ora actuală se consideră că din punct de vedere al factorilor determinanţi sunt implicate două mari grupuri genetici şi de mediu. Formele poliarticulare cu factor reumatoid pozitiv şi debut tardiv, asemănătoare din punct de vedere clinic poliartritei reumatoide a adultului, au o identitate genetică prin frecvenţa crescută a moleculei HLA — DR4 faţă de populaţia martor, sănătoasă.

tratamentul comun este încurajator

Dintre factorii de mediu, cei mai importanţi sunt cei infecţioşi. Faptul că unii bolnavi cu oligoartrită şi uveită — posedă anticorpi la peptidoglicanii bacterieni, sugerează posibilitatea rolului cauzal al infecţiilor bacteriene.

Etiologia virală a fost şi este amplu discutată. Cu toate acestea, metodele moderne de studiu prin microscopie electronică nu au fost capabile să identifice virusuri lente sau non-citopatice; nici metodele de cultivare sau hibridare ale ADN-ului sau ARN-ului nu au dat răspunsul aşteptat.

În ultimul timp, se discută rolul pe care l-ar juca proteinele de şoc termic şi superantigenele, în mecanismul de producere a bolii. Artrita juvenilă a fost descrisă de unii părinţi sau cadre medicale ca urmând unor traumatisme fizice minore, apărute în special la nivelul articulaţiei genunchiului.

Este bine cunoscut faptul că stresul în anumite familii determină apariţia artritei juvenile la copilul predispus.

Artrita reumatoidă juvenilă – ce este si cum se tratează

Totuşi, nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine dacă, tulburările psiho-sociale preced, sau urmează apariţia artritei. Care este tabloul clinic în artrita reumatoidă juvenilă? Manifestările clinice au un caracter polimorf, de aceea există o multitudine de forme clinice, asociate cu diferite grade de afectarea articulară. A Artrita reumatoida juvenila a gleznei sistemică — boala Still Artrita sistemică se defineşte ca o artrită însoţită sau precedată de febră cotidiană, cu o durată minimă de 2 săptămâni, asociată cu următoarele simptome: erupţie eritematoasă fugace, hipertrofie ganglionară, hepato-splenomegalie şi afectare seroaselor.

Debutul poate surveni în cursul primului an de viaţă, dar niciodată sub vârsta de 3 luni.

Piciorul reumatoid: Marius Uscatu, Institutul Piciorului

Copiii mici sunt iritabili şi anxioşi, pot avea un istoric de anorexie şi scădere ponderală. Din contra, copiii mai mari par sănătoşi, chiar şi în timpul croşetelor febrile. Pe de altă parte, ele pot fi tranzitorii, afectând, în general în mod simetric articulaţiile mari. Artralgiile sunt de obicei asociate cu mialgii; sunt difuze, dar pot predomina la nivelul cotului şi musculaturii paravertebrale.

tratamentul rupturii ligamentului la încheietura mâinii

Ele sunt adeseori rău tolerate din punct de vedere psihologic, nu au o semnificaţie peiorativă, nu se însoţesc de semne biologice miozitice. Artrita este simptomul care semnează diagnosticului pozitiv şi se manifestă prin tumefacţia articulară şi periarticulară de aspect simetric.

Artrită idiopatică juvenilă

Localizarea iniţială este în general la nivelul articulaţiei pumnului, sau genunchiului; ulterior, la gleznă şi articulaţiile tarso-metatarsiene, coate, şold şi mai târziu, la umăr. În formele difuze, sunt afectate articulaţiile mici, mai frecvent metacarpo-falangiene şi interfalangiene, care iau aspect fusiform.

Caracterele artritei se modifică pe parcursul evoluţiei.

  • Artrită idiopatică juvenilă - Wikipedia
  • Debuteaza pana la varsta de 16 ani.

Dacă iniţial, exista o tumefacţie articulară cu sau fără lichid, cu sau fără durere, după câţiva ani de la debut mobilitatea articulară va fi din ce în ce mai redusă. Manifestările de tipul poliartritei cu dispoziţie simetrică bilaterală şi distală, în care sunt incluse şi articulaţiile degetelor de la mâini şi picioare, sunt obişnuite în evoluţia bolii sistemice. Leziunile severe ale regiunii cervicale pot antrena uneori grupele musculare cu producerea unui torticolis invalidant.

tratamentul osteoartrozei articulației șoldului la 2-3 grade

Afectarea articulaţia temporo-mandibulară se produce artrita reumatoida juvenila a gleznei mai târziu. În această formă de boală, artrita reumatoida juvenila a gleznei observat pe lângă remisiunea manifestărilor sistemice la apariţia artritei, apariţia tulburărilor de creştere locale şi mai ales generale în absenţa irido-ciclitei. Diagnosticul va fi stabilit după eliminarea tuturor afecţiunilor febrile şi eruptive, cu leziuni articulare. Uneori febra precede cu câteva săptămâni sau luni, manifestările articulare.

Aici, se poate înscrie în sindromul febril prelungit, tipic prin artrita reumatoida juvenila a gleznei oscilaţii, apoi scăzând rapid în 2 — 3 ore. Reascensionarea termică este zilnică; aspectul curbei termice poate fi obiectivat prin termometrizare la intervale de câte 4 ore, inclusiv noaptea. Un dezechilibru între citokinele pro-inflamatorii şi inhibitorii acestora, a fost evidenţiat în cursul febrei nocturne; s-a observat creşterea nivelului IL-6 în momentul febrei, urmat de o creştere a inhibitorului IL-6 în defervescenţa termică.

Rash-ul cutanat se exprimă prin macule discrete sau papule cu dimensiuni între 2 — 5 mm, în nuanţe de roz, dispuse pe trunchi şi extremităţile proximale. Dar, poate să apară şi pe faţă, palme sau dureri articulare la nivelul coapsei plantară, cu sediu variabil de la o zi la alta. Erupţia cutanată trece neobservată atunci când este minimă, dar câteva macule, dacă sunt prezente, constituie un valoros element de diagnostic.

Uneori erupţia este mai intensă şi are aspect urticarian nepruriginos. Revărsatele lichidiene la nivelul seroaselor sunt reprezentate prin: pleurezierevărsat peritoneal şi pericardic.

Leziunile cardiace sunt reprezentate cel mai adesea prin afectarea pericardului. Acestea se exprimă prin simptome caracteristice: polipnee, durere toracică, asurzirea zgomotelor cordului şi frecătura pericardică.

Artrita reumatoida

Revărsatul pericardic este în mod frecvent abundent, dar poate rămâne clinic mut şi descoperit prin ecocardiografie. Invers, au fost semnalate cazuri cu tamponadă cardiacă, la care s-a practicat pericardotomie.

a doua zi mi-au durut articulațiile

Pericardita este de cele mai multe ori însoţită de revărsat pleural sau peritoneal; durează între 1 — 8 săptămâni şi nu evoluează spre constricţie.

Leziunile pleuro-pulmonare, ca şi alte manifestări viscerale sunt rare; pleurezia este discretă şi uneori asimptomatică. Afectarea pulmonară parenchimatoasă se manifestă prin infiltrat tranzitoriu.