Tratamentul articulației gleznei rupte


Examinarea trebuie făcută bilateral, întâi pe partea sănătoasă.

gimnastică pentru durere în toate articulațiile

Astfel, avem un diagnostic mai ușor. Examinarea fiecărei structuri în parte dă o imagine asupra a ceea ce este traumatizat și ce nu.

Exista anumiti factori care cresc riscul de producere a entorselor, cum ar fi oboseala muschilor. Entorsele va pot afecta: Glezna - mersul pe jos sau exercitarea pe o suprafata inegala, aterizand incomod dintr-un salt; Genunchiul - Pivotarea in timpul unei activitati atletice; Incheietura - aterizare pe o mana intinsa in timpul unei toamne; Degetele - Vatamarea schiului sau supraestensiunea la jocul cu sporturi de racheta, cum ar fi tenisul.

ÎnOTTAWA a emis criteriile clinice de diagnostic a unei entorse, criterii care permit evitarea indicării examenului radiologic: 1 palparea să nu găsească durere pe traiectele și inserțiile ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior.

Când diagnosticul unei entorse se limitează la criteriile clinice OTTAWA, trebuie reexaminat pacientul după câteva zile.

  • Deteriorarea nervului radial al articulației cotului
  • Entorsă acută a gleznei - Wikipedia
  • Umflarea durerii la încheietura mâinii
  • Informatie medicala revizuita de: ANDREI BOGDANMedic primar ortopedie — traumatologie Protocol de recuperare in entorsa de glezna Articulatia talocrurala glezna reprezinta un complex articular ce permite orientarea piciorului in toate directiile spatiului, absortia socurilor si transmiterea greutatii spre suportul de sprijin in statica si locomotie.
  • Durere în articulația umărului după antrenament
  • Leziunile gleznei | Ottobock RO

Examenul radiologic: Glezna poate fi examinată radiologic cu ajutorul radiografiilor standard și, dacă este nevoie, și cu cel al radiografiilor dinamice. Radiografiile standard sunt următoarele: - radiografia antero-posterioară a gleznei cu rotația internă de 20 de grade: Pe această incidentă pot fi observate eventualele fracturi asociate entorsei acute sau modificări artrozice în instabilitatea cronică a gleznei.

De asemenea, permite vizualizarea interliniei articulare și mai ales a unghiului supero-lateral al domului talar care poate fi sediul unei fracturi osteocondrale afectarea unghiului supero-medial este mai rară.

desenând dureri sub genunchi

Examenul radiologic dinamic al gleznei: Este indicat în entorsele grave care au indicație operatorie. Radiografiile sunt făcute întotdeauna comparativ cu partea contralaterală, de cele mai multe ori sub anestezie.

Radiografiile dinamice sunt următoarele: - radiografia antero-posterioară în stress a gleznei: Glezna poate fi forțată în varus sau în valgus. Aceste radiografii dovedesc obiectiv distrugerile ligamentare.

ce medicamente ameliorează durerile articulare

Trebuie făcute bilateral. Tot pe aceasta radiografie tratamentul articulației gleznei rupte măsoară unghiul de înclinare talară. El este unghiul dintre tangentele la suprafețele articulare tibială și talară.

Entorsă acută a gleznei

O înclinare de grade corespunde unei rupturi izolate a ligamentului talo-fibular anterior. O înclinare talară laterală de 20 de grade semnifică ruptura ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular. Constă în aplicarea unei forțe dozabile boli articulare tipuri de simptome anterior asupra tibiei distale cu calciiul fixat. Pentru ca ligamentul deltoid să nu se opună translației anterioare a talusului trebuie ca talusul să se poată roti medial atunci când se aplica forță pe tibie.

articulațiile șoldului cu întindere

Pe radiografia laterala în stress a gleznei se măsoară translația anterioară a talusului față de tibie. Translația anterioară este distanța dintre marginea posterioară a suprafeței articulare tibiale și marginea posterioară a suprafeței articulare a domului talar.

Translația anterioară a talusului semnifică cel puțin ruptura ligamentului talo-fibular anterior. Pentru obținerea unei radiografii bune trebuie flectate genunchiul și glezna pentru relaxarea complexului muscular gastrocnemieni-solear.

artroza articulațiilor mici

Deși forțarea gleznei se face cu ajutorul unui aparat cu forță quantificabilă, gradul mare de variabilitate a laxității gleznei normale face dificilă stabilirea strictă a criteriilor pentru reconstrucția ligamentară doar pe baza testelor de măsurare pe radiografiile în stress.

Mai mult, durerea provocată de forțarea articulației și reacția de apărare pe care o declanșează, pe gleznele neanesteziate, limitează mai mult acuratețea acestor date.

Examenul RMN: Are avantajele neinvazivității și acurateții diagnosticului. Datele RMN privind starea ligamentelor investigate au fost excelent confirmate intraoperator. RMN confirmă de asemenea foarte bine leziunile osteocondrale ale talusului, cât și pe cele ale tendoanelor peronierilor și ale tecilor lor. Dar nu poate da informații privitoare la instabilitatea cronică de gleznă.

Se face cu următoarele afecțiuni: 1 fractura procesului lateral al talusului 2 fractura maleolei peroniere 3 fractura fibulei proximale fractura Maisoneuve 4 fractura bazei metatarsianului articulațiile anastrozolului doare sunt fracturi prin smulgerea stiloidei de către tendonul peronierului scurt.

Entorsa de glezna

Semnele funcționale sunt aceleași ca și în entorsa laterală de gleznă. Palparea însă evidențiază localizarea durerii la nivelul bazei metatarsianului 5. Mobilizarea blândă a gleznei este nedureroasă.

Radiografia laterală a gleznei permite doar rareori descoperirea fracturii bazei metatarsianului 5.

Fractura de glezna

Radiografia ¾ a piciorului este cea care confirmă diagnosticul. La examenul clinic trebuie căutată deplasarea anterioară a tendoanelor. Durerea este maxima la nivelul orificiului lateral al lui sinus tarsi. Diagnosticul diferențial al durerii persistente după entorsa acută a tratamentul articulației gleznei rupte modificare modificare sursă ] 1 Leziunile cartilaginoase 2 Instabilitatea cronică a gleznei: cea mai frecventă este instabilitatea cronică laterală 3 Instabilitatea subtalară: este foarte greu de diferențiat de instabilitatea gleznei.

Leziunile articulației gleznei

Instabilitatea subtalară se manifestă prin durere situată distal și lateral de articulația gleznei, în aria lui sinus tarsi. Diagnosticul instabilității subtalare se pune pe baza radiografiei BRODEN în stress: piciorul este rotat intern 45 de grade, raza Rx este înclinată caudo-cranian 20 de grade, în timp ce calciiul este forțat în varus.

artroza genunchiului ultimul tratament

Elementele care stabilizează articulația subtalară sunt: capsula articulară, ligamentul interosos, ligamentul bifurcat și ligamentul calcaneo-fibular.