Periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului


Noțiuni de anatomie și fiziologie a umărului Capitolul 2. Examenul umărului 2.

medicamente pentru leziunile articulare

Teste de conflict subacromial 2. Etiopatogenie cauze şi mecanisme de producere 2. Simptomatologie 2. Criterii pentru susţinerea diagnosticului 2. Diagnostic pozitiv şi diagnostic diferenţial 2. Evoluţia bolii 2. Prognostic Capitolul 3. Tratament Capitolul 4. În urma practicii am avut ocazia de a oferii servicii medicale pacienţilor cu diferite afecţiuni medicale,majoritatea având probleme la umăr ,le-am recomandat recuperări medicale şi diferite tratamente.

Am fost motivat în urma practicii de a alege această temă,pentru a putea dezvolta afecţiunile umărului şi tratarea lor. Umărul reprezintă joncțiunea trunchiului cu membrele superioare.

Acesta este flexibil,asigurând mișcarile de mare amplitudine a brațelor și le orientează în toate direcțiile. El permite astfel,majoritatea gesturilor din viața cotidiană,cum ar fi dusul mâinii la gură sau de a băga mâna în buzunarul de la spate. Altfel spus,mobilitatea sa globală,ca și stabilitatea sa,sunt foarte importante.

Umărul este format din trei oase : -Humerus: este osul lung al brațului,se termină prin tuberozitatea mare și tuberozitate mică. Partea superioară a scapulei este formată din acromion. Fețele articulare sunt reprezentate de: -cavitatea glenoidă a scapulei:are aspect concav,este acoperită de cartilaj hialin și este mărită către labrul glenoidal.

Mijloacele de unire ale articulației scapulo-humerale sunt: -capsula articulară: este cea care învelește articulația,înserându-se pe circumferința cavității gleniode,dar și pe fața externă a labrului glenoidal și pe colul anatomic.

Anumiți autori in special francezii descriu existen ța a trei ligamente venetrale:ligamentul glenohumeral superior,ligamentul glenohumeral mijlociu și ligamentul glenohumeral inferior sau supragleno-suprahumeral,supragleno-prehumeral și pregleno- subhumeral.

Toate acestea se înseră la nivelul humerusului. Este localizat în partea articulației. Mușchii și tendoanele articulației scapulo-humerale : 1. Coiful rotatorilor:deasupra capsulei,un strat muscular înconjoară articulația umărului,de unde provine și numele de coiful rotatorilor. Această structură asigură nu numai majoritatea mișcărilor umărului,dar și stabilitatea sa,prin menținerea capului humeral fixat în centrul cavității articulare a scapulei.

Este formar din patru mușchi scurți.

Periartrita Scapulo Humerala (PSH): Cauze si Simptome

Mușchiul subscapular este localizat ventral,mu șchiul supraspinos este situat postero-superior,mușchiul subspinos este situat postero-superior,mușchiul subspinos este localizat posterior iar mu șchiul rotund mic este localizat antero-inferior.

Tendonul bicepsului lung Extremitățile acestor mușchi formează tendoanele coifului rotatorilor. Acestea se inserează pe scapulă și converg spre extremită țile superioare ale osuului humeral,la nivelul tuberozită ții mici și periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului ții mari. Între cele doua tuberozități se desrie culisa bicipitală,la nivelul căreia pătrunde tendonul bicepsului lung,care se fixwază pe fa ța superioară a glenei și pătrunde în cavitatea articula ției osului humeros.

Tratament periartrita

Acesta permite menținerea capului osului humeral în cavitatea glenoidă. Mușchii superficiali generează forța și viteza necesară mișcărilor. Începand cu mușchiul eltoid,dens,triunghiular și larg,care formează conturul umărului. Plecănd din clavicula si scapula,ele se inserează pe osul humerus pentru a acționa,impreună cu marele pectoral,în vederea mișcăriă bra țului înspre partea din față,impreună cu rotundul mare și marele dorsal.

Printre acestia,se remarcă nervul axilar care înervează mușchiul deltoid,nervul suprescapular care înervează mu șchii supraspinoși și subspinoși și nervul musculocutanat care înervează mușchiul biceps lung. Vascularizația periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului scapulo-humerale: Arterele provin din arterele circumflexe humerale și artera suprascapulară.

O parte a mobilității umărului este datorată celor două mici articula ții: -articulația sterno-claviculară care este situată între claviculă și stern,este în permanență mobilă,deoarece orice mișcare a membrului superior îi este transmisă acesteia. Umărul are de asemenea două spații de alunecare,fără cartilaj,a căror funționare este indispensabilă: -articulația scapulo-toracică formată numai din țesut adipos celular,ea permite scapulei să alunece pe cavitatea toracică,asigurând astfel o bună poziționare a glenei în raport cu capul humeral.

Rolul său este de a facilita alunecarea între coiful rotatorilor și partea superioară a umărului. Rapoarte cu structuri învecinate: Articulația scapulo-humerală este învelita de mușchiul supraspinos în partea superioară,de capul lung al mușchiului triceps în partea inferioară,de mușchiul supscapular în partea anterioară și demimu șchiul subspinos și mușchiul rotund mic în partea posterioară.

Semne și simptome asociate: 7 -durere -imobilitate Patologii asociate: -luxație -tendinită -burșită -entorsă -fractură -osteo-artrită Examinare -diagnostic: 1. Examen obiectiv:amaneză,examen fizic 2.

ce să faci cu artrita mâinilor

Investigații paraclinice și de laborator: -radiografie:permite viziualizarea micilor calificări în tendoanele umărului și a leziunilor,sinonime cu o instabilitate anterioară sau cu antecedente de luxație.

Testul Gerber. Se efectueaza la sfarsitul examenului clinic pentru ca poate fi dureroasa. Solicitam pacientului sa reziste durerii. Frecvent negativa in rupturile partiale. Pacientul isi plaseaza palma intinsa pe umarul opus prezumat sanatos, cotul flectat la 90°. Pacientul isi ridica cotul de pe torace contra rezistentei. Medicul va efectua o rotatie interna fortata a umarului impingand bratul cu o mana si pumnul cu cealalta mana.

Aparitia unei dureri pe fata externa a umarului semnifica un conflict subacromial sau coraco-humeral. Se 14 ridică membrul superior în rotație internă medială ,flexie antero-laterală și blocarea scapulei prin sprijin pe fața superioară a umărului.

Testull este pozitiv daca apare 80º și º. Factorii etiologici în acest grup de boli sunt diferi ți determinând tablo-uri clinice cu evoluție acută, subacută și cronică. Clasificarea bolilor reumatismale sunt urmatoarele : 1. Reumatismul inflamator în care intră: - reumatismul Socolski Bouillaud - poliartrită reumatoidă - spondilită anchilozantă ce boală dureri articulare reumatismul secundar infectios 2.

Reumatismul degenerativ în care intră: - artroza - poliartroza - spondiloza 16 3. Reumatismul abarticular în care intră: - miozite - tendinite - burșite - periartrite - nevralgii și nevrite. În afara manifestărilor articulare ale reumatismului inflamator sau de- generativ, în practică zilnică întâlnim adesea bolnavi cu suferin țe determina- te de procese patologice abarticulare în cursul cărora sunt afectate tendoane,teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze.

Cele mai frecvente și cele mai supărătoare uneori invalidante sunt : tendinitele și bursitele medicamentul doare articulația umărului cunoscute generic sub numele de periartrită scapulo-humerală ; mai rar sunt întâlnite sindromul umăr- mână, retracția aponevrozei palmare Boala Dupuytrenperiartrita coxo- femurală.

La nivelul structurilor umărului și în primul rând la nivelul tendoane- lor, are loc un proces de uzură a carei accelerare și agravare pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme în special cele de ordin profesional expuneri la frig etc.

Un rol deosebit în accelerarea proceselor de uzură și în aparitia inflamației ; un argument în acest sens îl constituie frecven ța mare a acestui sindrom, atât în afecțiuni ale sistemului nervos periferic nevralgia cervico-brahială, zona zostercât și în afec țiuni ale sistemului nervos central accidente vasculare cerebrale, traumatisme cerebrale, Boala Parkinson, sindroame talamice.

PSH poate aparea și la bolnavii cu unele afecțiuni ale organelor intra-toracice, pe cale reflexă, prin perturbarea activitatii sistemului simpatic, an-gina pectorala, infarct miocardic, tuberculoză pulmonară apicală, interven ții chirurgicale pe plămân. Asupra unor factori etiopetogenici se va reveni, la prezentarea formelor clinice. Forme clinice Periartrită scapulo-humerală periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului posttraumatică a tratamentului articulației umărului cinci forme clinico-anatomice- funcționale relativ bine conturate.

Acestea sunt : 1 umărul dureros simplu ; 2 umărul acut hiperalgic 3 umărul mixt ; 4 umărul blocat ; 5 umărul pseudoparalitic. Această formă de PSH este consecința leziunilor degenerative uneori calcificate ale tendoanelor celei de-a două articulații, mai ales tendoanele supraspinosului și bicepsului. Este forma clinică cea mai frecventă. Bolnavul acuză dureri moderate în umăr când se imbracă, se piaptănă, sau când solicită membruk superior respectiv prin purtatea unor greută ți.

Durerile pot stanjeni bolnavul în timpul somnului, intensificandu-se 18 în anumite pozi ții. Caracteristica acestei forme clinice este conservarea mobilită ții, rareori existând o impotență funcțională datorită durerii.

periartrita tratament

La examenul clinic apreciem mobilitatea activă și pasivă a articulației umărului și localizăm zonele dureroase. Bolnavul este pus să efectueze mișcări de abduct țe, rotat periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului internă și externă.

Practic bolnavul efectuează o abduct țe a bra țului și cu antebrațul flectat în unghi drept duce mâna la ceafă și la spate. În cazul localizării leziunilor în tendonul supraspinosului mi șcarea se face inițial cu ușurință, apoi între 45 grade și 90 grade apare durerea ce stânjenește mișcarea ; după 90 grade mișcarea putând fi continuată fără durere. Este sensul "resortului » datorat dificultă ții trecerii supraspinosului prin defileul interacromio-tuberozitar.

La palpare, în cazul leziunilor de supraspinos se indentifică în timpul abductței, în zona antero-externă, sub punct subacromial foarte sensibil la inserția supraspinosului pe marea tuberozitate humerală. În cazul leziunilor lungii porțiuni a bicepsului durerea se intensifică prin rotația externă forțată a mâinii, brațul atârnând pe lânga corp. Se limitează dureros rotația externă și abducția, și apare durere în flexia contrat. La palpare se decelează durere pe fața anterioară a umărului, corespunzătoare tendonului bicepsului.

Evoluția umărului dureros simplu este în general favorabilă trecând din stadiul acut, în stadiul subacut, urmat de un stadiu terminal. Vindecarea se produce în câteva săptămâni cel mult câteva lunifie spontan, fie în urma tratamentului. Uneori însă durerea se poate agrava, umărul dureros simplu devenind umăr dureros acut hiperalgic.

Umărul acut hiperalgic poate debuta în mod brutal, cu o durere atroce și o impotență totală a membrului superior, alteori această formă clinică este continuarea evoluției unui umăr dureros simplu. Durerile sunt violente, insuportabile ; ele se intensifică noaptea impiedicând bolnavul sa se odihnească. De asemenea durerea se intensifică la orice tentativă de mobilizare a umărului, limitarea mobilită ții nefiind deci mecanică ci antalgică.

Durerea iradiază către ceafă sau către fosa supraclaviculară, dar mai ales pe marginea laterală a membrului superior, către mână.

  • Periartrita scapulohumerala (PSH) – Dr. Alin Popescu
  • Tratament periartrita
  • Durere în articulațiile cotului după boală
  • Remediu pentru osteocondroza cervicală
  • Afectarea articulara propriu-zisa se limiteaza mai ales la nivelul articulatiilor acromioclaviculara si sternoclaviculara, deoarece articulatia scapulohumerala are cea mai imperfecta coaptare si, din acest motiv nu ajunge de obicei, prin ea insasi, sa determine disfunctionalitati.
  • Produse pentru durerea articulației șoldului
  • (PDF) TRATAMENTUL BFT IN PERIARTRITA SCAPULOHUMERALA PLANUL LUCRARII | Theo Razvan - mesaje-urari.ro

Limitarea miscării în umărul mixt nu se datorează numai durerii, ca în formele precedente, ci și unei redori reale structurale, care nu dispare nici sub anestezie totală.

Evoluția în periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului mixt poate să se facă fie spre umărul dureros, cu persistența durerii, dar recuperarea mobilității, fie spre umărul blocat ca o formă evolutivă agravată. În timp însă, evoluând lent se instalează o limitare marcată a mobilității umărului realizând așa numitul « umăr inghe țat ». Durerea, prezentă la debut, poate să persiste cu o intensitate scăzută, sau poate să dispară și să reapară periodic pe parcursul bolii.

Ruptura calotei rotatorilor poate apare însă și la tineri în urma unui traumatism puternic, situatțe în care se evidențiază o echimoză intinsă pe fața anterioară a brațului. Anamneza generală Anamneza : Mediu socioprofesional și familial : profesie, hobby-uri, sporturi practicate,antecedente traumatisme, boli digestive. Durerea : mod de debut, sediu, intensitate, iradiere, orar.

Trebuie precizate caracterul durerii inițiale, evoluția sa și influența diferitelor tratamente. În ceea ce privește durerea pentru care bolnavul se prezintă la medic acesta trebuie analizată precizându-se următoarele : a Caracterul durerii este relativ greu de apreciat b Calitatea durerii depinde de periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului ei de producere ; c Localizarea durerii și mai ales iradierea ei sunt date importante pe care bolnavul ni le poate preciza ; d Durata durerii trebuie deasemenea analizată, uneori durerea este permanentă alteori intermitentă.

Durerea permanentă poate avea o intensitate constantă, sau poate prezenta unele exacerbări, durerea intermitentă poate fi declanșată de anumiți factori care trebuie preciza ți. Durerea care prezintă o intensificare nocturnă21sau diminea ța la trezire este posibil să aibă o origine articulară ; e Reproducerea poate avea loc prin mișcari sau diferite manevre pe care bolnavul le poate efectua în timpul examinării ; f Factorii ce ușurează durerea sunt : repausul la pat, diverse medicamente sau mijloace ortopedice.

dureri articulare falangeale metatarsiene în

Starea prezentă - examenul clinic Durerile umărului sunt frecvente, la aceasta contribuind existen ța, în structura sa, a numeroase tendoane și burse. Alte cauze sunt intervenția lexată și mobilitatea extremă a acestei articula ții, cu solicitarea ei repetată în activitatea curentă. Examenul obiectiv poate evidenția, la inspecție, umărul tumefiat și roșu, amiotrofie mai ales de deltoid și de trapezcăderea umărului, modificări ale mâinii în sindromul algo-distrofic ; umăr-mână.

La palpare se constată puncte dureroase pe marea tuberozitate pe care se înseră supraspinosulîn santul bicipital, pe apofiza coracoidaă. Studiul mobilității se efectuează punând bolnavul să facă anumite mișcări : să efectueze abducția mișcarea permite indepărtarea bra țului de torace, cu participarea supraspinosului și deltoiduluise efectuează flexia proiecția brațului înaintesă efectueze extensia proiec ția bra țului înapoi.

Pentru a studia mișcările de rotație se procedează în felul următor : antebrațul fiind în semiflexie i se imprimă o mi șcare de rota ție în jurul axului brațului fie în afară rotație externăfie inăuntru rota ție internă. Mișcarea de rotație se poate realiza și prin ducerea mâinii la ceafă rotație externă sau la spate către coloana dorsolombară rota ția internă antebrațul fiind semiflectat pe braț realizând un unghi drept.

Se realizează apoi, examenul mobilității active, examinatorul opunând o rezistență. Durerea, care apare numai la abduc ție, sugerează o tendintă a supraspinosului, cea care apare la rota ția internă ține de tendinita subscapularului, cea care apare la rota ția externă ține de tendinita subspinosului, iar cea care apare numai la extensie tine de o tendinită bicipitală. De asemenea trebuie cautată o eventuală adenopație axilară și efectuat un examen al periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului cervicale și al mambrului superior respectiv reflexe, sensibilitate.

Executând noi înșine, sau punând pe bolnav să efectueze mi șcări de abducție, rotație internă și externă, constatăm că aceste mi șcări sunt posibile chiar dacă ele sunt efectuate cu o oarecare re ținere din partea bolnavului, datorită durerilor.

Practic punem bolnavul să efectueze o abducție a brațului și antebrațului flectat în unghi drept, să ducă mâna la ceafă și la spate. Uneori mișcarea de abducție se face ini țial cu u șurin ță, dar când nu ajunge la un unghi de 45º bolnavul se opre ște din cauza durerii ; susținând membrul superior, mișcarea poate fi continuă, este un semn al resortului ce traduce existența unei leziuni a tendonului,a supraspinosului, care producând o proeminență, întâmpină dificultă ți în trecerea prin defileul interacromiotuberozitar.

La palpare deosebim mai multe puncte dureroase, în funcție de formațiunea anatomică 23 predominantă lezată. Astfel, la bolnavii care au un semn al resortului în timpul abducției găsim și un punct subacromial zona antero-externăfoarte sensibil la inserția supraspinosului pe marea tuberozitate humerală. La alți bolnavi distingem o zonă periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului pe fa ța anterioară a umărului, corespunzatoare tendonului bicepsului ; durerea se intensifică prin rotația externă forțată în mâini, brațul atărnând pe lângă corp ; în aceste leziuni ale tendonului mișcările bicepsului sunt limitate nu numai rotația externă ci și abducția.

Orice mi șcare activă este practic imposibilă, datorită durerii și contracturii musculare ; se constată o oarecare mobilitate pasivă, dar de foarte mică amplitudine, astfel incăt articulația scapulo-humerală pare bogată. Mi șcarea cea mai dureroasă și în același timp cea mai limitată este abducția care nu depășește adesea 30ºº. Abducția combinată cu retropulsia și rota ția externă sau internă periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului și mai greu de realizat bolnavul nu poate duce mâna la ceafă sau în regiunea lombară.

Examenul radiologic trebuie efectuat oricărui bolnav cu periartrită scapulo-humerală ; ar fi o mare grerșeală să se inceapă un tratament și să se efectueze infiltrații oricărui bolnav tratament de genunchi albastru dureri ale umărului, înainte de a ne convinge, printr-un examen radiologic, de integritatea extremităților humerale, luzând o artritâ sau o24artroză.

Această integritate este necesară diagnosticului. Aceste calcifieri sunt ovulare sau rotunde și au un volum variabil. Dacă prezența calcifierilor sunt tendinoase este constantă fie în umărul dureros simplu, fie în umărul dureros acut, în cazul acesteia din urmă, se mai pot observa calcifieri subacromiodeltoidiene, a cărei inflamație acută constituie deseori substratul morfologic al umărului dureros acut. La unii bolnavi examenul radiologic eviden țiază osteoporoza extremității superioare a humerușului, acest lucru se constată în periartrite de lungă durată mai ales la cei cu umăr blocat ; uneori se recomandă prezența geodelor, în special în zona din vecinatatea marii tuberozități.

Periartrita posttraumatică a tratamentului articulației umărului, Periatrita scapulo-humerala

În umărul blocat examenul radiologic nu evidențiază calcifierile amintite. În acast caz este utilă artrografia prin care se constată o capacitate articulară mai scazută și o reducere a imaginii artrografice. Artrografia este utilă și pentru diagnosticul de ruptură a calotei rotatorilor - prezența substanței de contrast. În țesuturile moi periarticulare, mai ales în bursa subacromiodeltoidiană are semnificația unei soluții de continuitate în capsulă și în calota rotatorilor.